Mai nou ma obsedeaza imaginea unui tip cu shtreangu la gat care zbiara din rasputeri “ceea ce faceti VOI e sinucidere, nu ce fac EU... Eu, imi bag pic... de fapt imi leg... de fapt... ma sufocati, ce dracu’! ...Ma sufocati si plec cu lantzishor de sfoara la gat. Marsh.”
Si moare. Cred ca eu sunt el.
Vi s-a intamplat vreodata sa va ciocniti nas in nas cu singuratatea in toiul noptiii? Partea aiurea e ca atunci cand iti dai in ea trebuie sa o accepti, sa o iei in brate… s-o consolezi (ca doar nu i-ai
facut cucui degeaba). Si stie sa faca pe victima foarte bine; atat de bine incat iti pare rau de ea si aproape ca ai tine-o langa tine toata noaptea, doar ca sa va tineti de urat. Eu una, as sta cu singuratatea ca sa nu fiu singura... dar... pana si ea m-a parasit. I-a trecut ameteala si m-a lasat. Am ramas doar eu si urma cucuiului ei la mine-n cap.
Perna ma inseala cu Fram, ursuletul meu de plus, sau viceversa. Dorm imbratisati.
(Fram e numele lui provizoriu... am decis sa nu aiba nume permanent momentan... nu cred ca e pregatit pt/demn de asta si in plus, ar fi prea plictisitor pt un ursulet; l-ar face si mai simplu decat e. Incerc sa il invat la multiple personalitati... poate-poate asa o sa isi construiasca el una singura, in timp... una care sa fie suma celor inventate de mine, una a lui... cea mai buna. Atunci isi va da si nume definitiv... Vreau sa ajunga “Fram cel constant”+ PS: recunosc ca nu am citit niciodata “Fram ursul polar” de Cezar Petrescu pentru ca mereu suna mai frumos povestita de altii)
Muzica se combina cu caldura. Danseaza impreuna.
Din toata camera, doar eu sunt singura.
M-as uita la poze, dar au tendinta sa doara, sa ma traga de lacrimi spre lumea lor.
Si iarasi il vad pe tampitu’ ala cu shtreangu. De data asta nu sunt eu. Cred ca esti tu. Si tu fugi. Uneori am impresia ca ne luam la intrecere, numai ca nu stiu cum dracu’ eu mereu fug in directia opusa, opusa oricui... Stii care e partea cea buna? Cea din oglinda o ia pe unde trebuie. De-atatea ori am privit-o incat deja pot spune c-am invatat oglinda “pe de rost”... dar ea tot nu vrea sa ma invete pe mine...
Ce liniste face noaptea din noi! Pe tine te reduce mereu la stadiul de vis neimplinit... al meu (hmm... cred ca de fapt Visul e tipu’ cu shtreangu’ la gat).
De cate ori te privesc iti zic zambind “esti ca o amintire veche... Amintirile vechi nu dor... Amintirile vechi sunt doar niste ecouri ale unor zile care nu mai striga in mine de mult prea mult timp ca sa le mai simt cum vibreaza pe culoarele sufletului....” dar stii si tu ca te mint.
Asa faceam noi: ne minteam, ca sa ramana adevarul intact, pur.
Si cu ce ne-am ales? L-am ocrotit prea mult, a crescut... si a fugit. Nu a intervenit cand aveam nevoie de el. I-a fost frica de fiecare data. Acum e prea tarziu sa se mai intoarca. Nu l-as mai aceepta. Daca l-as vedea, l-as strivi in picioare pana ar scrie pe el “minciuna” cu litere de-o talpa (talpa mea) alcatuite cu ajutorul gemetelor lui.
Mi-as dori sa aud macar un afurisit de tzantzar. Sa vad ca ii pasa cuiva daca mai curge sange prin mine sau nu, sa ma simt utila; sa stiu ca se simte cineva bine sugandu-mi sangele. In noaptea asta nu-s nici macar hrana pentru un suflet.
Deodata, tipul cu streangu’ se intoarce. Arunca sfoara la picioarele mele si-mi spune
“ce faci in noaptea asta papusha?”.
Incep sa rad. E simpatic si-atat de cunoscut!!! Ma bucur sa-l vad.
“Ai grija! Nimeni nu-mi spune papusha de doua ori si scapa cu viata...”
“Vrei sa ne jucam?”, ma intreaba privindu-si shtreangul.
“Depinde. Ai de gand sa ma sugrumi cu ala?”
“Stai linistita. Stii ca te iubesc. Hai, intinde mainile.”
M-am predat. M-a legat de maini. A inceput sa ma sarute peste tot. Era atat de bine! Cascam la fiecare sarut... ma innebunea... Sudoarea facea patinaj artistic pe pielea noastra... nu mai puteam!!! L-am privit in ochi. Acolo mi-am gasit intunericul si pacea mult ravnite. Am simtit cum ma patrunde incet, incet... si-am adormit instantaneu (ca lemnu’).
Acum stiu cine e tipu cu streangu’: SOMNUL.
Noapte buna (sa fie, sa fie... cu mult somn ;))) .
[ Un fel de P.S.:
Atentie 1: A NU Se confunda tipul cu shtreangul cu tipu' cu coasa. A NU se culca sub nici o forma
cu tipu' cu coasa.
Atentie 2 si 1/2: A NU Se uita: pana si latzeii zambesc prietenos ca sa ajunga unde trebuie. (nu stiu la ce
foloseste propozitia asta sau de cand am pretentia de la propozitiile mele sa fie utile,
dar... cred ca de pe la 2 ani si ceva)
Atentie 2: Cei care fac sex cu somnul sunt acuzati deseori de zoofilie si, in lipsa
contraceptivelor, pot da nastere, in vis, unor icre destul de negre si periculoase. E un risc pe care, daca vreti o noapte cu somn, trebuie sa vi-l asumati.
Atentie 3: Atat. Somn... ushor. :>]
Si moare. Cred ca eu sunt el.
Vi s-a intamplat vreodata sa va ciocniti nas in nas cu singuratatea in toiul noptiii? Partea aiurea e ca atunci cand iti dai in ea trebuie sa o accepti, sa o iei in brate… s-o consolezi (ca doar nu i-ai
facut cucui degeaba). Si stie sa faca pe victima foarte bine; atat de bine incat iti pare rau de ea si aproape ca ai tine-o langa tine toata noaptea, doar ca sa va tineti de urat. Eu una, as sta cu singuratatea ca sa nu fiu singura... dar... pana si ea m-a parasit. I-a trecut ameteala si m-a lasat. Am ramas doar eu si urma cucuiului ei la mine-n cap.
Perna ma inseala cu Fram, ursuletul meu de plus, sau viceversa. Dorm imbratisati.
(Fram e numele lui provizoriu... am decis sa nu aiba nume permanent momentan... nu cred ca e pregatit pt/demn de asta si in plus, ar fi prea plictisitor pt un ursulet; l-ar face si mai simplu decat e. Incerc sa il invat la multiple personalitati... poate-poate asa o sa isi construiasca el una singura, in timp... una care sa fie suma celor inventate de mine, una a lui... cea mai buna. Atunci isi va da si nume definitiv... Vreau sa ajunga “Fram cel constant”+ PS: recunosc ca nu am citit niciodata “Fram ursul polar” de Cezar Petrescu pentru ca mereu suna mai frumos povestita de altii)
Muzica se combina cu caldura. Danseaza impreuna.
Din toata camera, doar eu sunt singura.
M-as uita la poze, dar au tendinta sa doara, sa ma traga de lacrimi spre lumea lor.
Si iarasi il vad pe tampitu’ ala cu shtreangu. De data asta nu sunt eu. Cred ca esti tu. Si tu fugi. Uneori am impresia ca ne luam la intrecere, numai ca nu stiu cum dracu’ eu mereu fug in directia opusa, opusa oricui... Stii care e partea cea buna? Cea din oglinda o ia pe unde trebuie. De-atatea ori am privit-o incat deja pot spune c-am invatat oglinda “pe de rost”... dar ea tot nu vrea sa ma invete pe mine...
Ce liniste face noaptea din noi! Pe tine te reduce mereu la stadiul de vis neimplinit... al meu (hmm... cred ca de fapt Visul e tipu’ cu shtreangu’ la gat).
De cate ori te privesc iti zic zambind “esti ca o amintire veche... Amintirile vechi nu dor... Amintirile vechi sunt doar niste ecouri ale unor zile care nu mai striga in mine de mult prea mult timp ca sa le mai simt cum vibreaza pe culoarele sufletului....” dar stii si tu ca te mint.
Asa faceam noi: ne minteam, ca sa ramana adevarul intact, pur.
Si cu ce ne-am ales? L-am ocrotit prea mult, a crescut... si a fugit. Nu a intervenit cand aveam nevoie de el. I-a fost frica de fiecare data. Acum e prea tarziu sa se mai intoarca. Nu l-as mai aceepta. Daca l-as vedea, l-as strivi in picioare pana ar scrie pe el “minciuna” cu litere de-o talpa (talpa mea) alcatuite cu ajutorul gemetelor lui.
Mi-as dori sa aud macar un afurisit de tzantzar. Sa vad ca ii pasa cuiva daca mai curge sange prin mine sau nu, sa ma simt utila; sa stiu ca se simte cineva bine sugandu-mi sangele. In noaptea asta nu-s nici macar hrana pentru un suflet.
Deodata, tipul cu streangu’ se intoarce. Arunca sfoara la picioarele mele si-mi spune
“ce faci in noaptea asta papusha?”.
Incep sa rad. E simpatic si-atat de cunoscut!!! Ma bucur sa-l vad.
“Ai grija! Nimeni nu-mi spune papusha de doua ori si scapa cu viata...”
“Vrei sa ne jucam?”, ma intreaba privindu-si shtreangul.
“Depinde. Ai de gand sa ma sugrumi cu ala?”
“Stai linistita. Stii ca te iubesc. Hai, intinde mainile.”
M-am predat. M-a legat de maini. A inceput sa ma sarute peste tot. Era atat de bine! Cascam la fiecare sarut... ma innebunea... Sudoarea facea patinaj artistic pe pielea noastra... nu mai puteam!!! L-am privit in ochi. Acolo mi-am gasit intunericul si pacea mult ravnite. Am simtit cum ma patrunde incet, incet... si-am adormit instantaneu (ca lemnu’).
Acum stiu cine e tipu cu streangu’: SOMNUL.
Noapte buna (sa fie, sa fie... cu mult somn ;))) .
[ Un fel de P.S.:
Atentie 1: A NU Se confunda tipul cu shtreangul cu tipu' cu coasa. A NU se culca sub nici o forma
cu tipu' cu coasa.
Atentie 2 si 1/2: A NU Se uita: pana si latzeii zambesc prietenos ca sa ajunga unde trebuie. (nu stiu la ce
foloseste propozitia asta sau de cand am pretentia de la propozitiile mele sa fie utile,
dar... cred ca de pe la 2 ani si ceva)
Atentie 2: Cei care fac sex cu somnul sunt acuzati deseori de zoofilie si, in lipsa
contraceptivelor, pot da nastere, in vis, unor icre destul de negre si periculoase. E un risc pe care, daca vreti o noapte cu somn, trebuie sa vi-l asumati.
Atentie 3: Atat. Somn... ushor. :>]
