29 iulie, 2008

Ha!...iurea.

nu ma mai leg de nimeni... nu azi, nu acum. pace. si flori, multe flori!! :)

Mâine

În fiecare noapte analizez ziua care a trecut (fiind în vacanţă şi nefăcând nimic, termin repede)… În fiecare noapte îmi fac planuri pentru a doua zi… În fiecare noapte mă umplu de speranţă şi de optimism, îmi spun “de mâine voi fi alfel”, “de mâine va fi mai bine”...

“Mâine”-le îmi promite atâtea! “Mâine” va avea grijă de mine şi eu de el. Mâine voi învăţa ce înseamnă răbdarea, autocontrolul... “Mâine” o să ştiu să iubesc fără să sufoc, “mâine” o să simt că sunt iubită, o să am încredere în mine, o să fac sport, o să mănânc sănătos…



Adorm, şi iar vine dimineaţa singură... fără nicio urmă de “mâine”... până noaptea, cel puţin.

28 iulie, 2008

Pe-ntuneric...

Hai să lăsăm azi sensibiloşeniile dezgustătoare şi borâcioase deoparte şi să recunoaştem că trăim într-o lume de căcat, al nostru şi-al altora (da’ parcă mai mult al lor, nu-i aşa?).

Iarăşi s-a luat curentu’. Se poartă. E trendy să ţi se fută frigideru’, PC-u’, televizoru’ când ţi-e lumea mai dragă (eh, adevărul e că nouă lumea tot timpu’ ne e dragă, uneori am vrea s-o futem, alteori ne fute ea pe noi... cert e că facem dragoste cu ea-n permanenţă, natura e un fel de Viagra pentru noi şi noi “ceai de sculătoare” pentru ea).

Aud oamenii prin case orbecăind până şi în urechi după ceară în încercarea de a face lumină. Întunericul nu e nimic, pe lângă teama pe care o avem faţă de el, faţă de necunoscut...

Am nişte imagini simpatice în minte acum, cu oameni care, căutând lumânări, îşi rup gâtu’ sau se-mpiedică în diverse obiecte contondente din casă. Unuia îi intră-n stomac o sabie pe care a uitat că o ţine de decor în sufragerie. Hihi. Unei tipe i-a intrat vibratorul în gât. Acum îmi apar tot felul de reclame la diverse produse cu sloganuri care mai de care: “ia Memoxxxplusplus: ca să nu te-njunghii singur în propria casă!” sau “Prostpişmol să nu-ţi vină să te pişi în perioade de-ntuneric, “căcând” tragi apa, ţi se stinge lumânarea” ş.a.m.d.

Mă întreb câte ore de beznă ne-ar trebui ca să ne ‘impulsioneze’ să ne dăm în cap unii altora, să ne furăm lumânările, să creăm haos din pace. Ei, stai puţin! Pace n-a fost niciodata, deci nici măcar n-avem nevoie de beznă pentru a face asta.

Pe-ntuneric lumea oricum pare mai bună, pentru că nu poţi să priveşti de la distanţă.